ISTORIC PREZENTARE COMUNĂ

Comuna Leliceni a fost fondată în anul 2004, înainte aparținea de comuna Sâncrăieni. Patru sate aparțin comunei: Leliceni, Misentea, Fitod și Hosasău. Centrul comunei este Leliceni, care se află la o distanță de 5 km de Miercurea Ciuc, în valea pârâului Bánátus.

Leliceni (în maghiară Csíkszentlélek, în trad. „Sfântul Spirit de Ciuc”, după hramul bisericii parohiale romano-catolice), este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita. Până în anul 2004 satul a făcut parte din comuna Sâncrăieni. Localitatea este atestată documentar din 1332, când a fost consemnat în înscrisuri de către preotul locului („Sacerdos de Spiritu”). Biserica a fost construită în secolul al XIV-lea și a fost restaurată în anul 1806. Istoricul Pál Péter Domokos a descoperit aici o carte de melodii folclorice scrisă de János Bocskor între 1716 și 1739.

Una dintre așezările aparținând centrului comunei este satul Misentea, care este una dintre cele mai vechi sate din bazinul Ciucului. Situat la 8-10 km sud-est de reședința județului, Miercurea Ciuc, așezarea se întinde de-a lungul drumului județean 123 B în valea pârâului Misentea. Momentul înființării coincide cu întemeierea celorlalte așezări secuiești din zona Ciuc, această dată putând fi atribuită anilor 1100-1200. Așezarea se află la 8-10 km sud de Miercurea Ciuc, în valea unui pârâu numit uneori Mindszent, alteori Nagyrét. Timp de secole, ocupația principală a sătenilor a fost agricultura și creșterea animalelor, dar există și astăzi un număr foarte mare de persoane sau familii care trăiesc din agricultură și creșterea animalelor, acest lucru fiind însă tipic în special generației mai în vârstă. Mare majoritate a tinerilor este implicată în muncile agricole doar în timpul liber, ei lucrând în general în Miercurea Ciuc sau peste hotare. Numărul populației a cunoscut o creștere continuă până în anul 1661, anul invaziei tătarilor, când aproape jumătate din locuitorii satului au pierit, iar ulterior pesta a decimat polulația rămasă. Biserica romano-catolică a satului este de origine medievală, construită în secolul al XIII-lea în cinstea Tuturor Sfinților. Biserica romano-catolică a satului este o clădire medievală înregistrată ca monument, cu trăsături în stil gotic și baroc. Hramul bisericii se ținea în fiecare an la 1 noiembrie de Ziua Tuturor Sfinților.

Fitod (în maghiară: Fitód) este un sat în județul Harghita. Din punct de vedere administrativ, aparține Comunei Leliceni. Satul Fitod se află la 3 km sud-est de Miercurea Ciuc, în valea pârâurilor Fitód și Hosszúaszó ( Hosasău), la poalele sudice ale muntelui Șumuleul Mare. Potrivit unor surse populare, numele său provine de la faptul că locuitorii care trăiau în Hosszúaszó ( Hosasău) „construiau” din ce în ce mai în, jos în vale. Odinioară satul a făcut parte din ”tizes-ul” de sus al satului Leliceni. În secolul al XIX-lea, trăiau aici faimoșii dulgheri care se ocupau cu fabricarea mobilierului. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut județului Csík din districtului Felcsík ( Ciucul de Sus).

Hosasău (în maghiară: Hosszúaszó) este un sat depopulat din județul Harghita. Satul aparține de comuna Leliceni. Așezare este amplasată într-o vale pitorească la izvorarele pârâului Fitód, la confluența pârâului Hosszúaszó și Tófeje. Satul a fost depopulat în 1974 ca urmare a planurilor socialiste de reamenajare a teritoriului. Locuitorii satului s-au mutat în Misentea și Leliceni, iar casele lor au fost cumpărate de locuitorii orașului Miercurea Ciuc și transformate în case de vacanță. Izvoarele de apă minerală și clima blândă îl fac un loc de recreere popular în rândul locuitorilor zonei Ciuc. În 1910 trăiau aici 116 persoane, dar în anul 1992 a fost înregistrat un singur rezident permanent. La sfârșitul anului 2024 localitatea numără 8 locuitori. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut județului Csík din districtul Felcsík ( Ciucul de Sus).

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Leliceni se ridică la 2.471 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când au fost înregistrați 2.010 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (88,71%), cu minorități de romi (3,89%) și români (3,16%), iar pentru 4,13% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (82,72%), cu minorități de reformați (3,72%), ortodocși (2,67%), penticostali (1,9%) și altele (1,05%), iar pentru 4,86% nu se cunoaște apartenența confesională.

Într-una dintre lucrările sale, Ferenc Léstyán, menționează că Misentea avea în anul 1333 o biserică parohială. În acest an, conform zeciuielii papale, preotul Benedek, a plătit de două ori 3-3 ”banalis” vechi, iar în 1334, Miklós a plătit 3 ”banalis” vechi. . (Léstyán, 2011-01-31 citat de Beke: Az erd. égyzzemegye. 178.; Orbán: Székelyföld. II. 33.) Menționarea în scrieri devine mai frecventă abia din anul 1567. La vremea respectivă se impozitau 30 de porți, în 1569 erau menționate 31 de familii, iar în 1602 erau consemnate numele a 55 de membri de capi ai familiei.

De asemenea, potrivit autorului amintit, cele două date gravate pe piatră indică originile anterioare ale bisericii: 1230, pe peretele exterior al sacristiei, deasupra ferestrei de vest și 1247 pe o piatră încastrată în gardul bisericii. Nu încape îndoială că gravura a fost realizată ulterior, dar ne permite să presupunem că datele cunoscute inițial au fost salvate în timpul renovărilor și reconstrucțiilor ulterioare. Biserica din secolul XIII. primește un sanctuar gotic în perioada gotică tîrzie. (Léstyán, 2011-01-31 citat Schematismus. 1882. 61.; Orbán: i.m. II. 33.)

Așezarea Leliceni este menționată pentru prima dată în anul 1333, sub numele Spiritu Sancto. În 1333 așezarea avea o biserică parohială, în acel an conform listei de zeciuire papală, preotul paroh János, plătea 1 ”banalis”, iar în 1334 a plătit 2 ”banalis”. Satul și-a primit numele la începututl secolului al XVI și de la biserica cu hramul Sfântului Duh. Biserica a fost construită în secolul al XV-lea în stil gotic, din biserică a mai rămas doar sanctuarul. Forma actuală a fost definitivată în timpul restaurării din 1806, când naosul bisericii a fost remodelat și extins în stil baroc și în același timp, a primit și un nou tavan. În aceeași epocă a fost construit și turnul. Caracterul gotic este confirmat de sanctuarul curbat sprijinit pe stâlpi sculptați. În peretele sanctuarului a fost construită sacristie tipic gotică. Altarul bisericii a fost realizat în 1510. În anul 1917 ajunge la Muzeul Național al Ungariei, iar în prezent este expus la expoziția permanentă a Galeriei Naționale Maghiare. Clopotul bisericii monument a fost turnat în 1511.

În cazul satului Leliceni și Misentea, trebuie să menționăm ”tizesek” ( mici cartiere în interiorul vetrei satului). Din rîndurile publicației ” Magyar Néprajz”( Etnografia maghiară), aflăm aceste mici cartiere ”tizes” ale satelor secuiești nu sunt părți ale localității cu nume fixe, ci formațiuni ale localității, cu administrație proprie, care se schimbă de la o perioadă la alta și care sunt interpretate în diferite moduri de către populația locală. În multe cazuri, cuvântul ”tizes” este inclus și în numele părții așezării care poartă numele unei familii, chiar dacă partea respective a așezării marcată cu combinația: nume de familie + cuvântul ”tizes” nu este de fapt ”tizes” în ceea ce privește autoadministrarea. (Balassa, ed., 31-01-2011) De asemenea, în publicația menționată se precizează clar că, în conformitate cu legile sătești ale secolului 17-18, zonele ”tizes” au jucat un rol important în administrarea și viața de zi cu zi a comunităților. Aceștia organizau lucrări comunitare, supravegheau gardurile, porțile, podurile și șanțurile care le-au fost încredințate. Conducătorul ales al zonelor ”tizes” era numit ”tizedes” sau ”tizedbiro”, care putea impune pedepse ca lider al comunității. El a împărțea pășunile pentru a fi alocate zonei ”tizes”

Surse:

Wikipedia;

Bakó Boglárka 2003
Az interetnikus kutatásokról In Lokális világok. Együttélés a Kárpát-medencében. MTA Társadalomkutató Központ, Budapest;

Balassa Iván (szerk.) 2011
Magyar Néprajz IV. Anyagi kultúra 3., Életmód
In http://mek.niif.hu/02100/02152/html/04/447.html

Bodó Julianna 2007
Szimbolikus térfoglalás és szerepe a rendszerváltás folyamatában In A terep, ahol élünk, Status Kiadó, Csíkszereda, 182-187. old.

Enyedi György 2001
Tájak, régiók, települések Magyarországon, Ezredforduló, 2001/4. 19-23.o.;

Léstyán Ferenc 2011
Megszentelt kövek. A középkori erdély püspökség templomai
In https://mek.oszk.hu/04600/04684/